Clasificarea magnetului

Magneții pot atrage fier, nichel, cobalt și alte metale, cunoscute în mod obișnuit ca magneți. Poate fi împărțit în magneți permanenți obișnuiți și electromagneți care sunt magnetici numai atunci când sunt alimentați. Dacă magnetul este transformat într-o tijă sau ac și suspendat, acesta va indica în mod natural către polul sud și polul nord al Pământului. Magneții sunt împărțiți în magneți mari și magneți mici.
Magneți mari Magneții sunt folosiți pe scară largă, iar electromagneții sunt folosiți pentru a face macarale pentru transportul oțelului. Când este electrizat, devine un magnet puternic, astfel încât poate atrage oțelul greu. Doar opriți alimentarea când puneți oțelul jos.
Magneți mici În comparație cu magneții mari, busola pare mică, ușoară și mult mai slabă. Funcția busolei nu este de a atrage fierul, ci de a reflecta forța magnetică a pământului.
Proprietatea magneților de a atrage fier, cobalt, nichel și alte substanțe se numește magnetism. Zonele puternice din punct de vedere magnetic de la ambele capete ale magnetului se numesc poli magnetici, un capăt este polul nord (polul N), iar celălalt capăt este polul sud (polul S). Experimentele au demonstrat că polii magnetici de același sex se resping reciproc, iar polii magnetici de sex opus se atrag reciproc.
Există mulți magneți originali cu doi poli magnetici opuși în fier. Când nu există câmp magnetic extern, acești magneți originali sunt aranjați în dezordine, iar magnetismul lor se anulează unul pe celălalt și nu prezintă magnetism la exterior. Când fierul de călcat este adus aproape de magnet, acești magneți originali sunt ordonați sub acțiunea magnetului, astfel încât capătul apropiat magnetului să aibă polaritatea opusă magnetului și să se atragă unul pe celălalt. Aceasta arată că fierul de călcat poate fi magnetizat de magnet datorită existenței magnetului original. Metalele precum cuprul și aluminiul nu au structura originală a magnetului, așa că nu pot fi atrase de magnet.